Abstract: Problematica identității pare că se așază pe un curs similar, încât, bine cunoscută, lasă lucrurile în nespusul lor aproape întotdeauna. Identitatea se extrage definiției imediate, precum timpul din Confesiunile lui Augustin: dacă nu întrebăm despre ea, știm ce este, dar dacă întrebăm, alunecă în necunoscut, iar asta pentru că identitatea alunecă precum timpul, acesta din urmă fiind un factor fundamental al identității, evident neluând în seamă faptul că ambele se sustrag atât de bine definiției.